În prezent capitală a provinciei Flandra de Vest, în Belgia, Brugge este un oraș care și-a păstrat farmecul medieval, mai ales prin ansamblul de structuri construite în stil gotic. Având o mare importanță în trecut, ca centru comercial și cultural, fiind cunoscut ca un oraș port deoarece are legătură directă cu Marea Nordului, printr-un canal, rămâne și astăzi un punct de referință în lumea culturală contemporană. Este o emblemă a Belgiei și o mândrie a flamanzilor.
Clădirile din centrul istoric, inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, sunt foarte bine păstrate. În jurul pieței centrale Burg Square (Markt) se află faimosul turn Belfort, din vârful căruia se poate vedea întreg orașul precum și clădirea Provincial Government Palace, construită în stilul gotic târziu. Între basilicile importante se enumeră catedrala The Church of our Lady, care adăpostește una dintre sculpturile lui Michelangelo, reprezentând pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul în brațe și Basilica of the Holy Blood unde se găsește, într-un flacon, o bucată de pânză cu o picătură din sângele Mântuitorului. Acesta este scos în public, în ziua de Înălțarea Domnului, într-o procesiune cu caracter medieval care se desfășoară anual încă din 1291.
Cu toate că este doar un orășel, Brugge-ul a primit mai multe denumiri. Prin fiecare nume s-a încercat o definire cât mai exactă a ceea ce este și oferă el, dar nici una nu a reușit să fie atotcuprinzătoare. Redau câteva dintre numele consacrate: „muzeu în aer liber”, „Veneția Nordului”, „orașul în formă de ou”, „orașul cu ciocolată”, „orașul bicicletelor”. Cert este, însă, că acest oraș reprezintă o pagină de istorie într-o operă modernă, o evadare din contextul modern înspre misterul medieval, dinspre agresivitate spre blândețe și liniște, dinspre exuberanță spre simplitate. Frumusețea orașului și prietenia localnicilor îți influențează starea de spirit încă din prima zi.
Acesta este locul unde, în anul 2009, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am aflat timp de patru luni, pentru a studia la University College West Flanders, în cadrul Semestrului International „Entreprenorial Spirit Improving European Welfare” (ESPIEW), beneficiind de o bursă de studii Erasmus.
ESPIEW reprezenta un proiect multilateral și reunea profesori, studenți și universități partenere din mai multe țări: Belgia (Howest—Hogeschool West Vlaanderen; Plantijn Hogeschool); Cipru (Frederick University); Danemarca (Metropolitan University Copenhagen); Finlanda (Lahden Ammattikorkealoulu); Germania (Hochschule Neubrandenburg); România (Universitatea din Craiova) și Turcia.
Întotdeauna Biserica s-a preocupat de problemele din mediul social, ea fiind promotoarea în ceea ce privește asistența socială. Dacă această activitate a ieșit parțial, de-a lungul istoriei, de sub controlul Bisericii, laicizându-se, niciodată nu s-a înstrăinat cu totul de ea; acest scenariu, de altfel, nici nu este de conceput. Mai mult, putem vorbi de o asistență socială ca disciplină în sine doar în perioada modernă, iar această abordare este puternică influențată de creștinismul occidental.
Asistența socială poate fi abordată din mai multe puncte de vedere și poate fi oportună pentru un spectru mult mai larg de interese, astfel a intrat și în atenția celor ce promovează spiritul antreprenorial. Motivat de însăși menirea lui, antreprenorul dorește să transforme responsabilitatea socială în strategie de marketing, să atingă mai multe scopuri dintr-un singur foc, să rezolve o problemă socială, de sănătate, dar și să producă profit.
Cu toate că principiile după care se ghidează modulul ESPIEW sunt unele bazate pe norme morale se observă lipsa spiritualului, lipsa unei fundamentări teologice în ceea ce privește relația cu celălalt, dialogul cu el și raportarea la el. Într-adevăr, antreprenorul social dorește o îmbunătățire a situației persoanelor aflate în nevoi, dar aceasta nu fără a-și urmări propriul interes financiar. Cu alte cuvinte, ancorarea în realitatea socială și raportarea la problemă nu se produce după modelul Crucii, orizontal și vertical, ci doar pe orizontal. Un punct slab al acestei abordări este acela că poate produce inechitabilitate. Maximizare profitului și iubirea aproapelui sunt două domenii ce suportă destul de greu o armonizare.
Este un drum spinos acela de a încerca să tratezi din punct de vedere teologic problemele societății și mai mult să intri în legătură cu ele prin implicare directă. Deși este greu, este cu atât mai necesar astăzi când se vorbește peste tot de o societate secularizată în care religiosul este doar o piesă ce urmează a fi pusă în muzeu. Facultatea de Teologie din Craiova a făcut un pas important în ceea ce privește implicarea Bisericii în realitatea socială, prin colaborarea sa la acest proiect european.
În timpul șederii mele în Brugge am avut ocazia să vizitez câteva locuri foarte frumoase, să întâlnesc oameni minunați și să văd care este realitatea Bisericii din diaspora. Astfel, primul contact cu viața religioasă ortodoxă din Belgia l-am avut prin persoana pr. prof. dr. Ioan Dură, protopop al Belgiei și Olandei. Am avut deosebita plăcere și onoare să petrec mai mult timp cu dânsul și cu soția dumnealui, presbitera Christina. Împreună am vizitat orășelul universitar Louvain la Neuve, apoi Durbuy, cel mai mic oraș din lume, și monumentul de la Waterloo. De asemeni am fost la biserica unde slujea părintele protopop, în Antwerpen, precum și la una din parohiile din Olanda.
„Când am venit aici—zicea domnia sa—nu era nimic, nu cunoșteam pe nimeni, doar pe soția mea și pe copii, dar iată că ne-a ajutat Dumnezeu și acum avem până și-un protopopiat”.
O viață dedicată pastorației în cele mai grele condiții. Cu două doctorate în teologie, unul la Atena și celălalt la Leuven, cu zeci de studii și articole publicate în România și străinătate, fondator a opt parohii în Olanda și nouă în Belgia, pentru mine, un tânăr aflat atunci la începutul drumului, pr. Ioan Dură a reprezentat și reprezintă atât un model demn de urmat, cât și un apostol al zilelor noastre.
Am vizitat și comunitatea ortodoxă română din Bruxelles unde, în biserica cu hramul Sfântul Nicolae, slujea pr. prof. dr. Patriciu Vlaicu. Primirea a fost foarte călduroasă, iar împreună cu colegul meu de studii, dr. Cătălin Ștefan Popa, am avut bucuria de sluji la strană în mod repetat.
După aceste vizite am rămas profund impresionat de amploarea pe care a luat-o viața religioasă în Belgia. Nu este ușor pentru credincioși să străbată zeci de kilometri pentru a ajunge la biserică, ținând cont că pentru unii duminica este singura zi liberă, dar acolo se simt acasă. Biserica este cea care le oferă căldura și ambianța familială. Se citește o bucurie pe fețele lor atunci când pășesc pragul bisericii pentru că știu că se vor întâlni cu „de-ai lor” și împreună vor aduce slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Împreună cu pr. Patriciu și câțiva parohieni am participat pe data de 16 octombrie 2009 la întâlnirea tinerilor ortodocși din Belgia, ce avut loc în localitatea Sint-Joris-Weert. Întâlnirea a fost prezidată de Preasfințitul Athenagoras, episcop de Sinope. Acesta a fost un alt moment important în viața religioasă de aici.
Spre sfârșitul lunii septembrie am vizitat Parisul cu ocazia deschiderii anului universitar la Institutul Teologic „Saint Serge”. În deschiderea festivității, discursul a fost susținut de pr. Boris Bobrinskoy, decanul institutului. Zilele petrecute la Paris au fost ca un vis, scurt, ce-i drept, dar intens.
Experiența Erasmus din Belgia a avut un impact puternic asupra mea și a reprezentat un moment de cotitură, de reorientare. Cu toate că au fost unele momente și situații extrem de grele, tot ceea ce am trăit acolo m-a determinat să iau decizia fermă de a mă întoarce în diaspora, lucru care s-a și întâmplat câțiva ani mai târziu.
Întreaga experiență rămâne una de neuitat, precum o mare iubire.
