În urmă cu doi ani, când a apărut volumul Ascultă-ți inima!, eram convins că autorul înalță un imn Dragostei în sine. Aparent, sentimentele erau dedicate unei ființe, unei fete, dar îți puteai da seama cu ușurință că tot așa de bine dedicația se potrivea de minune și dacă făceai referire la Dumnezeu, spre exemplu. Tocmai de aceea propuneam titlul O altă Cântare a Cântărilor. Erau niște declarații adolescentine, pline de sinceritate și pasiune, era o dăruire totală, trup și suflet, dar, în final, înțelegeai că e vorba de o dragoste nu numai neconsumată, platonică, ideală, ci și neîmpărtășită. Destinatarul gândurilor, sentimentelor și trăirilor autorului rămânea rece, insensibil și invizibil, un fel de Fata Morgana, un ideal, un vis, o iluzie.
A urmat al doilea volum, Ghidul învingătorului, în care am găsit un tânăr care luptă cu îndârjire să se autoperfecționeze, să se depășească pe sine însuși, să realizeze performanțe nebănuite. Cu greutate, îndârjire, tenacitate și voință de fier, autorul-personaj reușește să-și realizeze idealul.
A treia carte, Primește-mi inima!, este tot un roman de dragoste, un roman de introspecție, de trăiri interioare, de dureri înăbușite și bucurii netrăite. Cartea aceasta ne scoate însă în prim-plan un personaj principal, – același ca în primele volume -, dar un personaj mult mai matur, mai distant, mai rezervat. Cele trei volume conturează un drum inițiatic, cu vizibile valențe filozofice și teologice.
Abia a doua parte a acestui volum pare să dezlege oarecum misterul, să ne dea cheia. În spiritul celor spuse, propunem următoarea cheie de lectură și înțelegere a trilogiei, fiindcă cele trei cărți se continuă una pe alta și se completează armonios.
Înțelegem volumul Ascultă-ți inima! – primul din trilogie, ca pe un avânt adolescentin al tânărului în valurile vieții și ale lumii. Uimit de frumusețile, plăcerile, grațiile și podoabele lumii, tânărul se dăruiește total și necondiționat. Iubește ,,la nebunie” o lume care este indiferentă față de trăirile și sentimentele lui. O lume rece și distantă, obosită și plafonată. Tânărul personaj este rănit în intimitatea, în orgoliul lui, de atitudinea lumii față de el și tocmai de aceea se consideră inferior, nepregătit, nedemn ca să se bucure de dragostea ,,iubitei” sale. Pentru aceasta începe o luptă dură cu el însuși pentru a se perfecționa, pentru a-și depăși condiția. Fie că e vorba de atingerea unor performanțe fizice, fie de unele intelectuale, acestea îl maturizează, îl fac să înțeleagă altfel lucrurile și oamenii, în alt registru. ,,Femeia vieții lui” nu mai are strălucirea cea dintâi, e alta, fiindcă și el este altul. El simte nevoia întoarcerii la origini, la starea și puritatea dintâi. Înțelege că a investit prea mult, că nu se merita atâta capital, atâta efort, timp și ardere interioară. Preluând ,,cheia” pe care ne-o dă a doua parte a volumului, înțelegem trilogia ca pe o repovestire modernă și evoluată a pildei fiului risipitor.
Pr. Prof. Dr. Alexandru Stănciulescu
